Te rog

Poate prea departe s-a ajuns,
Și lipsa ta îmi aduce, doar durere în plus.
Emoții prin cablu,
Dar acolo tu nu ești și eu nu-s.

N-am fost un perfect,
Dar nici tu n-ai fost, punând puncte fără rost.
E prima dată - când poți să cazi,
Când poți să cazi de'n jos în sus.

Și mi-ai lăsat jurnalul, dar ai șters finalul.
Sunt sticle pe asfalt, când visele se sparg.
Și se transformă în amintiri.

Te rog să nu mai spui că o să pleci, spre marea albastră.
Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer.
Te rog să nu mai spui că a murit, iubirea noastră.
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie.

Tu nu mă crezi, dar știu ce ascund ochii tăi,
Te simt din ale inimii bătăi.
Câțiva centimetri intre noi,
Nu mai dă inapoi.

Și-mi amintesc c-ai spus de atâtea ori.
Că nu e nicio diferență să urci sau să cobori.
Scările spre nicăieri, uneori, ne duc mai sus de nori.

Și mi-ai lăsat jurnalul, dar ai șters finalul.
Sunt sticle pe asfalt, când visele se sparg.
Și se transformă în amintiri.

Te rog să nu mai spui că o să pleci, spre marea albastră.
Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer.
Te rog să nu mai spui că a murit, iubirea noastră.
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie.

Spune-mi, chiar te rog, tu spune-mi,
Că nu sunt nebună -
Și că vom fi, vom fi ...
Una și nicio furtună.
N-o să poată stinge, două priviri.

Te rog să nu mai spui că o să pleci, spre marea albastră.
Și că fereastra ta este mai mult decât un drum spre cer.
Te rog să nu mai spui că a murit, iubirea noastră.
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie.