Elefantul si furnica

Merge elefantul singur, seara pe alee
O furnică-i da din mână, chipurile să steie
El măcar nu se uita şi nici n-are frică,
Dar furnica cheamă încă o furnică

Unde-s doi puterea creşte spune-o vorbă veche
Ai fi tu elefant, dar dacă n-ai pereche îi greu
Situaţia îi tot mai mult a ploaie,
Furnica-i hotărâtă să-l ieie la bătaie.

-Pe elefant?
-Pe elefant să se-nţeleagă!
-Există lege
-Există lege, dar nu leagă
-Nu te supăra

La la la la la la la la
La la la la la la la la
La la la la

Vede elefantul cum că treaba-i tot mai slută,
Cheamă garda, dar nici garda sigur nu-i ajută
Poate-ar fi mai bine să se împace cu furnica
Că dacă nu, nu-i mai ajută, nici Baba-Nica

În sfârşit, după atâtea condiţii puse
Elefantul cade de acord cu părţile opuse
Dar la urmă situaţia când era mai calmă
Furnica pe neprins de veste, când îi arde-o palmă!

-Pe elefant?
-Pe elefant să se-nţeleagă!
-Există lege
-Există lege, dar nu leagă
-Nu te supăra

La la la la la la la la
La la la la la la la la
La la la la